Afara ploua iar.
La mine-n suflet ploua?
NuE prea gol
Caci ploaia sufletului se formeaza
Din lacrimi curse,
Nascute din durere
Iar unui suflet gol
Asa ceva nu i se cere.
Sau poate a fost demult o ploaie
Si nori,chiar si durere,
Dar s-a uscat de vantul realitatii
E buna oare seceta?
Sau poate e mai bine riscul?
Sa fie totusi buna o furtuna?
Sau doar un soare ce-mi umple sufletul?
Un praf de zambet m-a atins.
Afara nu mai ploua.
Si nici la mine-n suflet
Nu va plouava da doar roua.
|