Doamne, Te-am cautat in peregrinarile mele
prin toate ungherile vietii
am infruntat nameti de singuratate
am pasit apele involburate ale neputintei
m-am inaltat prin cuvinte la cer
nu mi te-ai aratat, Doamne,
nici cand lacrima a devenit inger
M-ai imbracat cu giulgiu suferintei
aruncandu-ma in mormanul de cuvinte
ce se grabesc spre ultima mantuire,
ti-am ascultat glasul poruncitor si bland
m-am supus, cu smerenie, dorintelor Tale
am urcat in genunchi Golgota
zapada, in urma mea, se topisera
nu mai era loc de atata rugaciune
ploaia batea timpul durerii fara ceasornic
incotro, Doamne, sa indrept cuvintele
poleite cu tamaia de la ingropaciunea fericirii?
|