Am intins mana sufletului, neputincioasa, spre Dumezeu
pe palma s-a asezat lacrima rotunda ca un bob de roua
glumea cu ziua de ieri si de azi,
stingea lumanarile noptii
in timp ce Crezul din Biserica Inimii
rasuna ca o porunca intre peretii pustiiti ai vietii.
Lacrima natanga se furisa bucuroasa pe trupul meu
ardea, lacoma, o parte din el
cu lumanarea de la priveghiul fericirii
Strig, Doamne, catre Tine:
usuca-mi lacrima de pe mana dreapta a sufletului,
sterge-mi cu mir rana deschisa a amintirii,
infrumuseteaz-o, cum numai Tu stii, cu nimicuri divine
si nu ma uita, Doamne, la poalele fagaduintei!
s-au uscat mugurii de pe pervazul fericirii
ziua de azi ai ingropat-o in cea de maine
pe pamantul alb creste busuioc si rugaciune
cate o lacrima ca un bob de roua
freamata, la cea mai mica adiere, a suspin
|