JOCUL DE-A VIATA
Se grabesc oamenii spre un botez, o inmormantare
sau spre jocul de-a viata
intr-o odaita mica, plina cu lucruri inutile,
cu mirosul inecacios al trecutului
ce se revarsa pe cerul straveziu al credintei
din care au mai ramas doua, trei lumanari aprinse.
Jocul de-a viata devine o gluma a lui Dumnezeu
ce pune pe acelasi taler bogatul si saracul,
fericirea si nefericirea, cioara si lebada,
a uitat Dumnezeu de tot ce-i lumesc
simtamintele mele n-au ajuns pana la El,
ingenuncherea dureroasa nu L-a miscat
si nici ragaciunea n-a strivit privirea mohorata
ce cauta cu lacomie incuviintarea.
Jocul de-a viata a devenit joc de copii,
ma ascund dupa scutul credintei
nimeni nu ma va gasi la ceas de taina
alerg bucuroasa spre locul fixat de catre destin
o cruce razleata scrisa cu alb
intinde uracios suvita de vise
totul e alb: in suflet, pe deal, pe cuvinte
si Jocul de-a viata se lasa sedus
de crucea alba impodobita cu vis
un semn de departe se vede albind
e ingerul mortii ce cauta mir.
|