Pietrele sunt dure si opace.
Nu stie nimeni care este esenta unei pietre.
Tot ce stim
e ca putem construi
sau putem lovi
cu pietre.
Nu stim insa daca ele, pietrele,
isi doresc asta cu adevarat.
E atata liniste intre pietre!
Doar zgomotul caderilor
semnaleaza prezenta pietrelor intr-un loc.
Frunzele sunt opace.
Nu la fel de dure ca pietrele,
dar opace.
Nu stie nimeni care este esenta unei frunze.
Tot ce stim
e ca putem mangaia
sau putem respira cu frunzele.
Nu stim insa daca ele, frunzele,
isi doresc asta cu adevarat.
E atata liniste intre frunze!
Doar fosnetul vantului
semnaleaza prezenta frunzelor intr-un loc.
Norii sunt si ei opaci.
Nu la fel de duri ca pietrele,
nici la fel de mangaietori ca frunzele,
dar opaci.
Nu stie nimeni care este esenta unui nor.
Tot ce stim
e ca putem trai
sau putem muri cu norii.
Nu stim insa daca ei, norii,
isi doresc asta cu adevarat.
E atata liniste printre nori!
Doar zgomotul ciocnirilor
semnaleaza prezenta norilor intr-un loc.
Oamenii sunt duri ca pietrele,
mangaietori ca frunzele,
evazivi si schimbatori ca norii
si, din pacate, opaci.
Cu ei poti iubi sau ura,
poti castiga sau pierde,
poti trai sau muri.
Nu stim insa daca ei, oamenii,
isi doresc asta cu adevarat.
Sau poate ca da?
E-atata zgomot printre oameni!
Totul semnaleaza prezenta lor:
Zgomotul caderilor,
plansul, ciocnirile,
strigatele, durerea,
moartea
Atata zgomot pentru nimic!
|