Un intuneric adanc de nepatruns.
In el adie vantul si suiera durerea.
Se aude-un plans,
Siroi de lacrimi curge,
Inunda tot in cale
Si putrezeste lumea,
In ape, in valtoare,
Sufletul geme in temnita de gheata
Si lanturile grele
De viata parca-l seaca
Si gandurile,
Umbre ce bantuie ca sclavii unei minti ranite.
Isi duc acum povara de sute de cuvinte
Astfel trupul devine o temnita de gheata
Si prizonier e omul in propria lui viata.
|