Strazi pustii si dezgolite de-al cumplitului amor,
Sunt pasite de iubire si un jalnic trecator.
Ploaia amagita a vietii cade stinsa de un dor,
Iar eu fata tineretii port in inima un gol.
Bancile din parc uitate sunt udate de reci ploi,
Picaturi izbindu-si teama de ale asfaltului noroi.
Par ca scot cate o bataie din ai inimi taciuni.
Pomii par cuprinsi de teama,vantu usor le rupe crengi,
Si doar ceru' mai pastreaza amintiri din alte vieti.
Eu raman precum o stanca,
Inca un pas si pot sa mor,
Vantul imi mai bate-n fata ,
Amintindu-mi ca nu zbor.
Din fundal se aude un sunet,
Pare trist el cheama ploi.
Vreau acorduri de chitara,
Vreau un cantec pentru noi.
Versurile sa-ti transmita,
Cat de mult te vreau in doi.
Dar raman aici cu mine in cumplitul peisaj
Asteptand s-apari c-un zambet,
Sa te rog eu sa mai stai.
|