Zgomot de lacrima si inceput de sfarsit
Durere ascunsa, cutremur in mine,
Mi-ai redat libertatea sa pot sa sufar,
Ieri si maine.
Ramas in infern, plecata in lumea ce te-a pitit,
Incotro sa ma-ndrept la capat de noapte,
Cand ochii-mi vegheaza-ti privirea
In clipe desarte?
Prieteni-mi sunt stropii de ploaie de iarna,
Ce-mi scalda privirea in, de-acum, veche insomnie,
Unde-mi esti, Doamna?
Dar unde te-a ascuns acest munte plin de spini,
Ce nu il urc doar ca salbaticul spin inteapa,
In care lacrima si in ce apus de soare voi gasi
Leacul, oare?
Am redevenit liber iar, mi-am castigat libertatea
In umilinta care am umilit si azi o primesc,
Sunt liber sa plang, am libertate sa sufar de ieri,
Puiule demon.
Oasele ma dor, inima ma-nteapa, ochii sunt rosii,
Somnul e doar un strain, toate-mi sunt straine,
Nu mai am decat libertatea sa sufar,
Singur pe lume.
Liber de-acum sa sufar, liber la toate cele,
Inchis in durere, imi caut leacu-n lume
Sub huma rece si tarzie, libertate sa sufar,
Ieri si maine.
DE Bogdan Barbieru
Aprilie 2008
|