Iar va trebui sa suturez rani,
rani in forma stelei radiante dintr-o fereastra crapata lovita de piatra
ce-am sa ma fac cu atatea fisuri de tacere si timp
cu atatea distante
oglinzile se innegresc fara lumina si nimb
si-atunci vine moartea, gheara
care sfasie catapetesme cand se stinge lumina,
fiara care trage usa o inchide si arunca cheia definitiv
gura rece care ma pandeste in toate depresiile
ca sa-mi dea sarutu-i oliv
in lunatica-i panda de sange, in noapte
aud serafimul cum plange
Trebuie sa cos ranile acestea
pot
pot sa iau de subsuori primavara,
sa-i pun camasa de ambra subtire
ochi de miere, s-o duc ca pe-o oarba in cimitire unde sa tina lungi
verzi conferinte despre inviere
in fiecare zi a anului, daca se poate
pana au sa auda si mortii-n pamant
cat de mult urasc
Rad
se alunga neauzit rasul cu tristu-mi suras
in stranie dualitate, inger si inger cazut
aproape ucis
fragil sprijinit de scoarta de lut si-o carja de vis ..
Fisurile crude, ridurile, pumnalele-n spate
zidurile, setea adulmecand carotide,
unghii murdare infigandu-se-n corduri
devorand zilnic invinsi ca pe painea cea de toate zilele
(Doamne, nu, asta nu)
si unghii de diamant jucandu-se cu inimioare candide
umflate, baloane colorate sau baloane de sapun
in suflete de barbat sau femeie
pe care adevarul de-o clipa
a desenat curcubee
si poc..!
si-nu-ma-mai-joc
cu roz bombon si rasete de heliu
si tot teatrul din viata
absurd
Am tot vartejul acesta aici, trecatorule
iti spun toate acestea tie,
celui care porti intre camasa si piele
ca pe-o veche fotografie ingalbenita
tristetea.
|