Sa nu ma-ntrebi de unde vin.
M-am dezlegat de-o lume-n care
mi-au pus pe suflet chip strain
si-atunci am impietrit in sare.
Sa nu ma-ntrebi de neagra ceata
ce izvorand din gene suie
pe frunte amara. Lant de gheata
aveam la glezna si-n maini cuie.
Am sa te rog sa nu asculti
daca in somn ma zbat si strig.
Raniti azi pasii mei desculti
abia s-au smuls din lumi de frig.
Iti spun atat: sa-mi duc in larg
corabia captiva-n stanci,
m-am frant, legata de catarg,
si-am invocat furtuni adanci.
Liane aspre prinse-n par
sunt singure martor tacut
la pretul dat pe Adevar.
Sa nu ma-ntrebi cat a durut.
|