Am obosit umblind alandala
Prin hirburi, dudaie si gloate.
Demult mi-e tocita sandala
Si moarte iubirile toate.
Acuma, la actul final,
Numai strigoii-amintirii
Dantuie crud, ratacind, infernal
In jur, in meandrele firii.
Cerul e si el putred, laliu,
Nicio salvare nu-i tipa in crestet.
Nicio minune in ciute, in griu
Si Domnul e vested.
Meschin se darima, rece coboara
Visul in cripta bolnava.
Rime baloase, neguri omoara
Fruntea suava.
O! naiv jucator in azur,
Flamura, slava, cocorii ucide;
Drept se ridica, salbatec, impur
Lupul uitarii cu deste livide.
Placheta "Simple nimicuri" - 1940 |