Lasati licuriciul sa vie
la pasarea din colivie
sa i-aduca lumina sacra
in colivia acra.
Pasare sunt si eu
in colivia lui Dumnezeu
dar saracia si migrenele
mi-au escamotat penele.
C-o schiloada mina
stau rezemat de tarina.
C-o slaba cutremurare
holbez ochii a mirare.
Licuriciul meu e mort.
Nu-mi mai aduce stelute in cort,
nu mai ride, nu mai lumineaza
ceasul ca o amiaza.
Poate Maica Precesta
o iesi pe seceta
cu Isus feericul,
s'alunge intunericul.
________________________________________
Publicata in "DRUM", anul I, nr. 11 si in "PREPOEM", ambele din mai 1940 |