Sa bem, prieteni, mult si anonim,
hardaie cu vin rosu ne adasta,
la urma urmei tot ne poticnim
si ni se culca greerii in tasta.
Acelasi basm urit e imprejur
cu aripa de plumb si coiful rupt,
deasupra cerul pus in abajur
si ingerii ce visele ne-au supt.
In ast peisaj calatorim mereu
dealung de ani si vestede tristeti,
halucinati catam un empireu
ce nu se mai iveste'n dimineti.
Zadarnicia sta cu noi la cot
si'n suflete ne urla cand si cand.
Macar sa bem cotnarul lumii tot
invinsi, nemingiiati si fluierind.
_________________________________________
Publicata in "DRUM", an VI nr. 1
din aprilie 1940 si in "PREPOEM" an I,
nr. 10 din aprilie 1940
|