Falsul echinox talazuia pe ape.
Ochiul meu abil il percepuse,
Din mireasma lui voia sa scape
Si exilul cu mirare incepuse.
Falsul echinox era ca luna.
Mina mea ridea, sbura in jur.
Se largeau mirarea si laguna,
Infinitul aparea mai pur.
Anii treceau, in flanc, imbatriniti.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliti,
Ratacea mereu al nimanui.
- Pelerin nebun, mi te opreste!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voiniceste
Si-a tisnit o salba de poeme.
Placheta "Simple nimicuri" - 1940 |