Acest drumeag de lespezi incalciti
Imi rupe carnea goala si trufasa
Pe urmele a mii de neofiti
Si cu azur durerea ma infasa.
Nestavilit'nainte ma indemn
Urcat pe uriase crepuscule,
E lumea ca o amfora de lemn
Si fluer in saraciile-i patule.
Hei, suflete deapururea hoinar
Opreste la o margine de vara
Si soarele luandu-l felinar
Sa trecem peste margine afara.
Voi ocara de-acolo, fara cosorog
Acest pamant aidoma cu-o sfera
Si voi scuipa pe mersul lui olog
De bruta prabusita in holera.
Nu-i voi mai cere niciun dumicat,
Nicio tingire doldora de varza
Ci-a ferecat in foame si pacat
Il voi lasa sa urle si sa arza.
Tarziu in veacuri, poate, ratacit
Voi reveni pe urme vechi, halucinat,
Cu alta zestre iar de peticit
Si fi-voi jaguar sau imparat.
________________________________________
Publicata in "UNIVERSUL LITERAR", an I, nr. 10 din 7 martie 1942
|