Ce sa insemn in gand, in noaptea groasa,
Din ceasul rau, din apele tariei?
Intinse moartea mana fioroasa
Si, cald, culese sufletul Mariei.
Odihna vesnica ii sta acuma
Pe ochi, pe buze si pe martisoare,
N'o mai calca, zglobie, toamnele si bruma
Si n-o mai pune vara'n chiotoare.
Cinci oameni vor veni dupa amiaza
Cu pasi de pasla si cu maini uscate -
O vor culege parca ar fi treaza
Si-or astepta sa-i dea niste agate.
Dar pan' la urma rece va ramane,
Cu cer si cu tarana maritata;
Isuse 'nalte, nobile stapane,
Dece chemasi, la tine, mandra fata?
(Din volumul in manuscris "Iarmaroc")
________________________________________
Publicata in "DRUM", an IV nr. 4, noiembrie - decembrie 1938
|