Soare vested, soare vechi
Cat o palma de inalt,
Il iau plopii de urechi
Fara scara, fara salt.
E bolnav de vesnicii
Cate-a tors si-a ingropat,
Cate umbre si stihii
Intre timp a destramat.
Soare umil, saore mic
Cat o ancora abea
Infloritu-i-a in spic
Dulcea somnului zabrea.
O sa doarma iar blajin
Undeva adanc si cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru maine alt smarald.
________________________________________
Publicata in "UNIVERSUL LITERAR", an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942
|