Gingas intai, un ger imi creste'n oase
O iarna rea, cu-aroma plumburie.
Din piscuri mari de piatra si trufie
Ma rad, balane, stele somnoroase.
E chinul meu trudind intre hotare
Nelimpezi inainte, nici in urma
Ca sa culeg din vreme ce se curma
O zestre-abea, cu boabele amare.
Visai un pod pe veacuri si pe spatii
Sub care-o lume proaspata sa creasca
Dar marginit in coaja lui fireasca
Se sparse visu'cateva vibratii.
Drumet, batran acuma de infrangeri,
Intorc in umbra aripile-acasa.
Poema stramba doar le e ramasa.
Te simt, citita, inima cum sangeri.
________________________________________
Publicata in "UNIVERSUL LITERAR", an I, nr. 42, din 24 octombrie 1942
|