E-o viata, mai vanata, mai stinsa
In burgul vechi de care imi legai
Adolescenta mea trudita si invinsa -
Navod de stele, vis si putregai.
Imi pare toamna mai fara conture
Cu miros de rasini si de inert
Decat altdata barca ei usure
Ce reteza nadejdile pe sfert.
Alti oameni defileaza pe'nserare
Ca sa-si inghita portia de timp.
Burghezi marunti, ei nu duc in spinare
Nici besne mari, nici tandari din Olimp.
Incatusat pe-o rana in restriste
A amutit si parcul ca un gand.
Pe banci nu'ncearca nimeni sa mai riste
Sa-i gatuie tristetile, razand.
Si totusi cata pulbere subtire
Nu se cernea din soare pe aici.
O! burgul meu frumos din amintire
Azi parca din cavouri te ridici!
________________________________________
Publicata in "UNIVERSUL LITERAR", an I, nr. 25, din 20 iunie 1942 |