Degeaba strigi
Domnule cu sapte covrigi.
Hulubaria e incuiata
pentru orice rima, pentru orice fata.
Bate la cer
cu toiag de fier,
bate la padure
cu armura de mure.
Poate acolo
o mai trai Apolo.
La noi e tristete.
Au murit bietele precupete.
Caisii au ingenuncheat
peste marele hat
si alungat cu resteul
a fugit curcubeul.
_______________________________________
Publicata in "DRUM", anul I, nr. 11 si in "PREPOEM", ambele din mai 1940 |