Comuna mea cu leat pierdut in ciata,
Cu linisti mari, cu case de argila,
Prin visul meu, prin alba dimineata
Te nazaresc indepartata si umila.
Eu am plecat in larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii si melcii
Tu ai ramas pe coastele ogale
Cu grau si flori si raurii zuvelcii.
Poate-i mai bine, dreapta in natura
Sa stai asa de dor de catapeteasma,
Arar sa-mi joci in orele de sgura
Pe canavaua gandului mireasma.
Prin jurul meu e colb amar si truda,
In crestet nici-un inger nu coboara
Cu bozi in par nu vad o paparuda
Si chiar regina vantului e chioara.
Casoaie mari, cu pantece baltate
Sudalme sure bucura peisajul,
Poemele sunt frante, labartate,
Pe varfuri e actor cabotinajul.
Si nimeni nu viseaza o minune.
Un boloboc de logica e traiul,
Pe-aici e mort si timpul in taciune
Si luna nu-si mai vantura malaiul.
Ci tu esti doar un pumn de saracie
Dar eu te simt, comuna de pe zare.
Luceafar inaltat in vesnicie
Cu Dumnezeu in frunte si altare.
______________________________________
Publicata in "ZARATHUSTRA", ianuarie 1941, Buzau, placheta 3 si "UNIVERSUL LITERAR", an I, nr. 10,din 7 martie 1942
|