Zeul noptii umbla pe strada.
E foarte afemeiat si betivan,
Il cheama Stafie, Poveste, Ivan
Si-l tin felinarele sa nu cada.
L-am intalnit in gradina orasului
Zapacit, cocosat, de o crunta paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Si semana groaza ca ochii ocnasului.
Frematau crizantemele de spaima,
Indragostitii aveau impresia unei ample zadarnicii,
Toti vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plina de indrasneala si faima.
Zeul noptii m'a sarutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul mortii.
Am mers alaturi pana la pervazul portii
Unde m'a lasat cu toate grijile marunte.
Dupa el staruia ceva ca o dojana paterna.
Strigoii, liliecii erau singura-i zestre
Si dupa ce-a imbratisat o multime de ferestre
A intrat in prima taverna.
Punctual pina la rang de model
Seara de seara face la fel.
Placheta "Simple nimicuri" - 1940 |