Se zbenguiau peste cetate adieri hoinare
Si umbrele se-ntretaiau, sperante ferecand,
Nicio lumina nu se nastea in zare
Doar pasii lui Iisus "pre moarte calcand".
Hlamida rosie schimbatu-I-s-a-alene
Cu hainele de-osanda. Si-n drumul rastignirii
Plangeau amar femeile, iar Simon din Cirene
Pe umeri I-a dus crucea in locul Capatanii.
Vin amestecat cu fiere femeile I-au dat
Cu gand ca sa nu simta groaznica durere,
Dar nici o picatura in gura n-a luat,
Iar cuile muscau din palma-I cu putere.
Deodat' cu El mai rastignit-au doi talhari
Cand umbrele plangeau cu lacrimi aspre, mari
|