Un vant pribeag sufla, prin templul ratacit,
Inca sperand. Apoi, nemangaindu-si graba,
Porni tot abatut, invins si amagit:
De ce oare Iisus in locul lui Baraba?
In timpu-acesta biciul musca din trupu-I sfant
Si-o bucurie-amara pe fata lui Pilat
Se-ntipari vremelnic. La margini de pamant
Perdeaua deasa-a noptii se-nfasura deodat'!
Deasupra, norii negri se aciuiau in pripa
Si stropi de sange sfant cadeau necontenit,
Pierdutu-si-a chiar vantul si ultima aripa
Cand Iisus a fost dat gloatei sa fie rastignit.
Parea ca tot vazduhul deodat“ s-a naruit,
Numai Iisus stia ce-avea de patimit.
de Radu Baes
|