In Ghetsemani, gradina de temeri innegrita
Parea ca-si plange menirea ei mereu,
Cand Fiul Omului, cu fata Lui cernita ,
Porni-ntr-o ruga-aprinsa: "Parintele Meu,
Treaca pe-alaturi de Mine Paharul acesta,
Dar nu cum voiesc eu, ci faca-se voia Ta."
Margaritare rosii alunecau pe celesta
Fata a lui Iisus. Clipa s-apropia
Doar ucenicii pierduti in somn nedorit
Nu desluseau imensitatea lucrarii
Pana cand Iisus pe toti i-a trezit
Spunandu-le c-a venit ceasul tradarii.
Ghetsemaniul tot era o noapte-adanca
Si inimile oamenilor pareau a fi de stanca!
|