Zorile pornira la colindat mahnite
Si aripi innegrite se desprindeau de soare,
Arhiereii cu gandurile-nlantuite
Se sfatuiau cum pe Iisus degraba sa-L omoare.
In timpu-acesta Iuda, vazand ca-nvatatorul
Va trebui sa mearga pe drumu-nsangerat,
Se caina amarnic, stiind ca-i tradatorul:
"Gresit-am vanzand sange de tot nevinovat!"
Lacrimi incepura sa-i curga fara stire
Si-argintii-i arunca in templu mai in sus,
Cuprins de neputinta se duse fara-oprire
Pan' se-atarna de-o creanga cu latul bine pus.
Prin aer parca plutea un glas prea cunoscut:
"Bine-i era aceluia de nu s-ar fi nascut!"
|