Vantul parca plangea prin crengi de mult uscate
Si murmure de jale se cununau mereu,
Doar solitari maslini, cu frunzele uitate,
Mai impleteau povesti din ce in ce mai greu.
Povestile cernite le-au intrerupt deodat',
Cand Iscarioteanul trecu prin preajma lor,
Vazura pe-arhierei cum treizeci de-arginti i-au dat
Ca sa li-L vanda in graba pe Iisus. Si-un nor
Pornitu-s-a deodat' in plans nestavilit
Si lacrimile lui se preschimbau in vuiet,
Trosneau maslinii de plans si de jelit,
Iar ceru-ntreg era doar fulgere si tunet.
In timpu-acesta Iuda banetu-si cantari,
Gandindu-se la clipa vanzarii ce-a veni.
|