Semne de furtuna pe cer se alungau
Si scanteieri prelungi brazdau fara-ncetare,
Din aripile negre corbi hulpavi falfaiau,
Aprig vantul batea ca niciodat' mai tare.
Ajuns in casa lui Simon Leprosul, Iisus
Fu uns din alabastru cu mir de mare pret
Si ucenicii Sai miratu-s-au nespus
De o asa risipa ne-nteleasa. Dar maret
Gestul femeii, ajuns pana la noi,
Explicat a fost de El cum se cuvine:
"Ca pe saraci ii aveti pururea cu voi,
Dar nu ma aveti pururea pe Mine!"
Afara doar de vulturi croncanit
Se auzea vremelnic prin gandul nenuntit.
|