Nori negri se-ncurcau in zborul negandit,
Iar tunete razbeau din ce in ce mai tare
Cand Iuda-nainta, precum era sortit,
Si-ajunse la Iisus cu gloata lui cea mare .
Ghetsemaniul parea tot invelit in lacrimi,
Pe aripi nevazute, spre nicairi urcat,
Era parca cetatea de negura si patimi
Cand Iuda sarutarea lui Iisus i-a dat .
Pe ganduri mute pluteau cu totii-n vale,
Iar gloata izbucni, primind doritul semn,
Cu inimi invrajbite inconjurara-n cale
Pe Fiul Omului, care ramase demn
Si nu facu un semn ca sa se-mpotriveasca
Trebuia Scripturile sa se-mplineasca.
|