Natura-nvolburata cu norii cununati
Si tunete muscand din linistea-nserarii
Ii prinse pe-arhierei cu totii adunati
In curtea lui Caiafa, gandind calea pierzarii.
Erau acolo si neintelepti batrani
Cu gandul lor intunecat si aspru,
La sfat cu-arhiereii la inima haini
Pe cer murise si cel din urma astru.
Si clipele se alungau nemangaiate,
Cand intunericul din inimi a rodit,
Zilele Lui aspre erau, vai, numarate,
Nici timpul n-avea cum sa fie stavilit.
Drumul lui Iisus era de mult sortit:
De Pasti "El se va da, sa fie rastignit".
|