De ma strecor fosnind prin cuget,
Rememorand al tau pierdut,
M-as mai opri din al meu umblet
O clipa doar sa te sarut.
Te strig iar mersul meu se-opreste,
Sunt singulara-n acest drum,
Fior de tipat ma-nsoteste
Ma clatin la plural acum.
Invat sa cred in transparente farduri
Si-n tine,dragul meu iubit,
Ma-mpiedic des de mii de garduri
Fiindca privirea mi-a orbit.
De n-am avut pe lume vise,
De am zburat spre cald abis,
Spre moarte portile mi-au fost deschise,
Tu ai venit si le-ai inchis.
Al vietii sens mi-ai aratat,
Si ma iubesti la intamplare,
Spre timp trecut tu nu m-ai dat.
Ci m-ai cladit din recea mare.
Ma uiti pustie printre ganduri,
In linistea ce tremura nestins
Ai adunat priviri verzui pe zeci de randuri
Alunecate-n blestematul meu cuprins.
Te cred pierdut in al meu vis,
Dar ma trezesc la timp si sper
Ca-n albul lunii necuprins
Simtirea-mi se preface-n ger.
|