O stea pe cer e marea,
In indepartari pamanturi,
Noaptea inlacrimeaza zarea
Ce inoata prin adancuri.
Un nor pribeag apare
Pe valuri tremurande,
Vantul sufla tare
Iar noaptea e oriunde.
In gol se aude luna
Cu un strigat de inecare
La mijloc sta minciuna
De care n-ai scapare.
Stelele sunt pietre
Pierdute printre lacrimi
Nu simt nici o durere
N-au nici un fel de patimi.
Apele ce cresc
Din ochii astrului nocturn
Nicicum nu se opresc
Furtuna e pe drum.
|