Floarea si copacul.
Intr-o zi, intr-o padure,
Langa un copac batran,se pare,
Urmaream raza de soare,
Ce mangaia-un boboc de floare.
Pe o petala,lucea un diamant,
Credeam ca-i strop de roua,
Dar lacrimi, cadeau inspre pamant,
Si inima i se rupea in doua.
O-ntreb pe floare, de ce plange
Si sufletul in doua-si frange,
Cand in padure ea-i regina,
Si soarele-o iubeste, cu a lui lumina.
Cu glasul tremurand, floarea-mi vorbeste:
-E-adevarat ca soarele ma iubeste,
Si trupul firav si mladios de floare,
Mi-l mangaie duios, cu razele de soare.
Dar eu, iubesc de ani de zile,
Copacul care-l vezi, la cativa pasi de mine.
Rasar in fiecare an, langa tulpina lui,
Dar oricat as incerca, de el nu ma apropii.
Rupe-ma te rog, de la pamant,
Si langa el m-aseaza,
Sa pot sa-i dau sarutul sfant.
I-mi spune floarea si iarasi lacrimeaza.
Ruga eu i-am ascultat,si o asez indata,
Langa iubitul ei copac,sa moara.
Dar floarea se transforma-n fata,
De-o frumusete rara.
Cu parul negru, ochi de caprioara,
Buze rosii, ce poarta stropi de roua,
Floarea, sufletu-mi doboara,
Si inima i-mi rupe-n doua.
De trunchiul de copac,
Trupul isi lipeste,
Si-n murmur de iubire, ce va dura in veac,
Cu el se contopeste.
De-atunci copacul cel batran,
Iarasi infloreste,
Va fi pe floarea lui stapan,
Si-n adieri de vant,ii spune c-o iubeste.
Dance I.
|