Steaua indragostita
Un inger diafan apare-n noapte,
Purtand pe buze ale iubirii soapte.
Coboara din inalturi, din lumea nemuririi,
C-o flacara ce-i arde-n piept, flacara iubirii.
Se roteste-n pasi de vals ametitor,
Din harfe-i canta astrii, un cantec de amor.
Si la fiecare pas, din flori i-aseaza o petala
In raza lunii, pe scena siderala.
.
E o frumoasa, ce-n ceruri se joaca cu iubirea,
Stiind ca are timp,ca-n cer e nemurirea.
Sufletu-i s-a imbatat de fericire si-aude in culori
Cantecul ce-l canta, miile de sori.
Pe-aceeasi scena, intr-un colt, danseaza o pereche.
El e-un diamant albastru, iar ea e luna, fara de pereche.
Dansul lor e fermecat,plin de eros si tandrete,
Dragoste-i in pasii lor, iubire si multa frumusete.
Din dansul ei frumoasa se opreste,
Cu gelozie-n ochi, spre-ndragostiti priveste.
A inteles ca dragostea-i frumoasa-n doi,
Si flacara iubirii se-aprinde-n ochii goi.
Cu gandul ca ea va fi aleasa, ca-i frumoasa lumii,
In dara de lumini multicolore, se-ndreapta spre iubitul lunii.
Dar diamantu-albastru, statornic in iubire, n-arata interes,
O lasa pe frumoasa, flacara sa-si stinga-n univers.
Dance I.
|