Tipat in noapte
Din inima padurii,se-nalta catre cer,
O rugaciune,din suflet de copil ce plange:
-Ajuta-ma sa ies afar',trimite doamne un inger,
De mana sa ma ia, acas' sa pot ajunge.
Este o fata,pierduta in padure,
E singura si-i tare speriata.
O lacrima ce nu-i a ei,pe frunte ii apare,
Dintr-un copac in care o pasare plangea si o ruga pe fata:
-Nu pot sa zbor,o aripa mi-i rupta.
Sant doar un pui, la cuib m-asteapta mama.
Te rog,de-ai suflet bun, m-ajuta,
La piept ma ia si-mi ingrijeste rana.
-Da-ti drumul de pe ram,si-am sa te prind in brata.
Dar nu cunosc padurea,la fel sant ca si tine.
Spune fata , cu lacrimi siroind pe fata.
Dar am sa strig dup'-ajutor,sa vina dupa mine.
Peste padurea necuprinsa,noaptea se asterne-ncet
Si-n intunericul ce ca o mantie-o cuprinde,
Doua glasuri fara vlaga,rasuna ca un clinchet,
Se lovesc de trunchiuri de copaci si doar ecou se-aude.
-Am obosit si nimeni nu ma cauta,
De parca nu-s iubita si sufletul ma doare.
Chiar si copacii strigatu-mi inhata
Si cu-n hatis de ramuri,vor sa ma doboare.
Frunze-ncep sa cada,dansand un dans ciudat,
In cantecul de leagan,ce-n adieri se-aude,
Se-astern intre pamant si cer,in pat inmiresmat,
La somn o-ndeamna, cantecul ce-aude.
Frigul o patrunde incet si-o duce-n nesimtire.
Un inger se coboara ,deasupra ei pluteste,
Sufletul il ia in brate si-l duce-n nemurire.
Padurea,cu frunze aurii,trupu-i inveleste.
Soarele a rasarit si-i iara dimineata.
Pasarea si-a revenit si poate iar sa zboare,
In falfait de aripi spre ceruri se inalta,
Dar fata-i tot sub frunze,nu-i inca in picioare.
Cu-n tipat lung,incearca s-o trezeasca,
Dar fata doarme si gura i-i zambeste,
Cun zambet rece si nu vrea sa clipeasca.
-Am sa gasesc cararea si vin sa-ti dau de veste.
Pasarea sa-ntors si a gasit cararea,
Dar fata inca doarme sub frunze aurite.
A strabatut degeaba zarea,
Si sufletu-i se umple de lacrimi amutite.
De-atunci in fiecare noapte,pasarea se-ntoarce
Si cu un tipat de-ajutor spinteca padurea,
Sperand ca fata se va intoarce
Si impreuna vor urma cararea.
Dance I.
|