Toamna sufletului meu
E toamna iar si zilele-s mai scurte,
Noptile-s mai reci si timpul trece greu.
Mi-e frig in suflet si imi aduc aminte
De flacara fierbinte ce-ardea in trupl tau.
Iti caut pasii, in lumina oarba a unui felinar,
Sub frunzele asternute pe aleea intunecata.
Le-as aduna pe toate si-as face un altar,
La care sa ma-nchin, sa te mai vad odata.
Sa-ti cer iertare, tu sa ma ierti cu-n zambet,
De pe buze sa-ti culeg sarutul
Sa ingropam ,,adio'' ce n-a fost spus din suflet,
Sub un altar de frunze, sa stea in veci cuvantul.
Sa ne iubim din nou, cum o faceam odata,
Sa ne-ntelegem din priviri si sa simtim fiori,
Sa alergam din nou spre odaia luminata,
Sa descatusam iubirea-n patul ravasit, impodobit cu flori.
Dar acum e toamna-n suflet la fel ca si afara,
Amintirile, ca frunze cad si vor sa-ti tina locul.
De-i toamna si la tine si-i rece, vino iara,
Te chem iubire, mi-e frig, aprinde iarasi focul.
Dance I.
|