Icoana a buzelor mele
asezata in naosul sufletului,
ma faci sa lacrimez liliachiu.
Cand ma apropiu de tine trepidez,
iar glasul se preface in frunze,
Pasul se topeste nativ, dar bizar.
Ma strecor printre ganduri
dorind sa gasesc un luceafar maret.
Observ ca-mi pierd rasuflarea,
cand un inger mi se aseaza pe umar
soptindu-mi sa imi ridic privirea
spre arcul de triumf. |