Neamul meu, blanda icoana,
tara mea cu capu.n spini,
da-le-n dar cate-o coroana
la pleiada de meschini.
Ti-au vandut straiele toate
si-ai ramas saraca iar,
rupta in genunchi si-n coate,
zdrentuita la hotar.
Haite vin sa se infrupte,
sa te sfasie ar vrea,
rad ca straiele-ti sunt rupte
ti povara iti e grea.
Blestemati sa fie toti
care hulpavi te-au pradat,
au furat ca niste hoti,
parti din trupul tau bogat.
Arde-iar pamantul care
l-au vandut pe spagi destule,
prinza-i molima cea mare,
aiba lacrimi nesatule.
Bata-i soarta cu naduf,
talpa sa le arda-n iad,
facali-sa parul puf,
aiba viata de nomad.
- Neamul meu ce tragi din greu
pune stavila la jafuri,
spurca-ti orice derbedeu,
creasca-ti bogatia-n vrafuri !.
Unde-ti sunt barbatii vajnici
de se vad numai pungasi ?,
creste-ti altii mult mai harnici,
mai voinici si mai gingasi !.
|