Se-ntetesc colindele pe uliti
si glasuri rumene se-aud,
o stea se sprijina in suliti,
se odihneste-n albul crud.
In vatra cozonacii cresc,
colacii asteapta jarul stins,
un stol de ingeri ne privesc,
e satul plin de albul nins.
Alearga magii plini de daruri
spre locul aratat de stea,
coboara nasterea cu haruri
iar paie moi se fac saltea.
Pornesc copiii cu colinda,
e bucurie-n orice chip,
pe cer e vesnica oglinda,
se zbate marea in nisip.
|