Pe fata siroaiele-ti curg
parand izvor dintr-o garla,
vin nori de foc in amurg,
prin pori, sudoare azvarla.
Ai mersul plimbat ca pendula,
tii haina pe umarul stang,
prin ginsi ti se vede rotula,
iar corbii de mila iti plang.
Si ochii-s ca racul prajit,
pleoapele abia se aduna,
cand drumul iti e pe sfarsit,
se termina ziua nebuna.
Se gudura-n tine lastunii,
privirile-ti curg spre zenit,
nevoia aprinde taciunii,
esti lacrima calda din schit.
Cand noaptea te cheama la sfat,
cand greierii canta sau striga,
te-ntampina prietenul pat,
iar grija in tine framanta.
|