De se-ntampla teama sa-ti tulbure hotarul,
de va putea scanteia s-o scapere amnarul,
cumva printre priviri iluzii de-ti vor trece,
fii darz, nu te-mbata nicicand cu apa rece.
Durerea nesimtirii de te loveste iar,
in paranteza spune, ca nu o simti macar,
uraste repetentii ce au lipsit la ore,
nu acuza un tanar, pentru greseli minore.
De-ti da cumva tarcoale minciuna blestemata
prin voci nerusinate ce zilnic se arata,
aripile-i reteaza si-arunc-o in pustie,
s-o spurce adevarul, departe sa iti fie.
De se intampla frica sa te cuprinda-n brate,
ignor-o si-i raspunde sa mearga prinsa-n late
spre crivatul bezmetic ce-o va purta departe,
spre silnice pustiuri de amintiri desarte.
Fii darz si stapaneste pornirile natange,
fii falnic si curat si uita de te strange
in corzi vreo blestemata de patima razleata,
fii stalp de rezistenta si de vointa-n viata.
|