Pluteste in aer ca fulgul usoara,
priveste spre mine cu gandul ascuns,
detine o taina cand sade sau zboara,
asteapta sa-i dau un sferic raspuns.
Se misca haotic, coboara mai jos,
un punct isi fixeaza in aerul gol,
zigzacul ii este absurd dar taios,
incerc sa-nteleg ciiudatul ocol.
E zborul ritmat, se vrea jucausa,
tarcoale imi da de jur-imprejur,
talmaci de-as avea in pragul de usa
mi-ar spune ce-nseamna ciudatul contur.
Descinsa din tehnici ceresti intrupate,
un fulger ii este viteza in zbor,
pastreaza secretul cuvintelor toate,
o taina ascunde albastrul decor.
Pe aripi luceste integru eterul
si sta neclintita imagini s-adune,
Imita culoarea precum este cerul,
acestuia sigur si ea se supune.
Aluneca timpul prin vetre albastre,
se sparge un cerc de vara cuprins,
apar peste lume mai multe dezastre,
pamantul pluteste in mana ei prins.
|