Pasare, padure, munte, pisc inalt,
stanca de rezerva pentru mult bazalt,
mobila, manele,garduri, lemn de foc,
des taiem padurea, mila nu-i de loc.
Muntele ramane mai sarac si chel,
pasari fara cuiburi raman fel de fel.
In pamant carbune, gaze si titei,
sare, minerale, aur de cercei,
scormonim pamantul si saracul tace,
sonde il sugruma, nu-l lasam in pace.
Iata plange marea ca o murdarim,
adancul o doare cand il sfredelim,
lacrimile sale se strivesc de mal,
prea multe vapoare intra pe canal.
Aerul se plange si stranuta des
cand in atmosfera multe gaze ies,
suparat se pare de cumplitul soare,
ne avertizeaza ca-i bolnav si moare.
Pamantul se vaita, plange cu motiv,
nu mai recunoaste nici un substantiv,
viata a luat-o pe o panta grava
iar natura plange, freamata bolnava.
|