Ropotul ploii ma cheama sa dorm,
Imi pune turela la geam,
E lanul intins, crescut uniform,
Am omul prieten si frunza de ram.
In fructe semintele-asteapta iar viata,
Pamantul e reavan si ud,
Cum pestii nu mor cand raul ingheata,
Ma simt inca om cand aud
Ca timpu-i prielnic, nu-i crud.
Ca sunt mereu eu, sunt eul de langa
Prietenul om, prietenul drag,
Vreau mana sa calda pe-a mea sa o stranga,
Il vreau mai ades sa-mi calce in prag,
Mi-e drag ca il am, e vesnicul steag. |