Sarpele de sticla zburda si coboara,
incoltit de pietre drumul isi masoara,
trecand printre stanci si ierburi curate,
coboara ducand izvorul in spate.
Isi cauta semeni cu cai ratacite,
zoreste sa prinda puteri inzecite,
un ochi ii sclipeste in raza de luna,
un altul deschis, caldura aduna.
Nu-i pasa de vreme, nu-i pasa de noi,
peseste prin ghiata, alearga prin ploi,
in vara ii place in soare sa stea,
in iarna inoata prin palcuri de nea.
E sarpele care strabate imperii,
de e furios de groaza te sperii,
gaseste ragazuri prin lacuri si balti,
farama din maluri cu sape si dalti.
Strabate intinse siraguri de grane,
mai umple galeti frumoaselor zane,
mai da cu privirea si uda gradini,
inspira parfumul din lanul de crini.
Grabit iar se face si merge-nainte,
pamantul l-ar vrea sa curga cuminte,
ogorul admira faptura sa zvelta,
merge lunecand si pasnic spre delta. |