Abia astept sa plec in rai
sa-mi vad parintii si stramosii,
sa n-am nici chip, sa n-am nici grai,
sa-mi lepad haina si galosii.
Abia astept sa va salut
de pe intinsul meu traseu
si sa va spun ca as fi vrut
sa plece altu-n locul meu.
Abia astept sa vad cum e
gradina vesnicei trairi
si sa ma-ntreb oare de ce
sunt vorbe numai din priviri ?.
Abia astept sa imi joc rolul
ce-l voi primi in teatrul nou,
de voi simti in suflet golul,
un semn va fac printr-un hublou.
Cand gesturi veti vedea ca fac,
sa stiti ca bine o sa-mi fie,
din cand in cand cate-un colac,
cand impartiti, sa-mi fie mie.
i
|