Cand poetul isi citea poezia
Radeau cu totii ca de un bufon
Si chiar si regele, pe tron,
Isi indemna supusii lui sa rada.
Cand poetul isi citea poezia
Se intampla sa planga, uneori,
Iar ei radeau ca de un banc
Rostit de tristul saltimbanc.
Cand poetul isi citea poezia,
Razand, ei pierdeau armonia
Si tocmai atunci credeau ca traiesc.
Dar, uneori, cand citea, poetul plangea.
Cand poetul isi termina de citit poezia,
Lacrimi radeau pe obrajii lui albi.
Ceilalti plangeau mai tarziu,
Regi oarecare pe-un tron.
Poetul pleca, recitand pe alt ton.
|