mi-e sufletul gol
si-n el e stapana uitarea
uitarea ta, uitarea lor,
uitarea tuturor.
e-ntuneric in sufletu-mi gol,
e pustiul ce curge usor
fara s-aline al meu dor.
al meu dor de viata, o arsita vie
ce-mi lasa viata pustie
si calca speranta si-o transforma in nor
in nor calator peste sufletu-mi mort
am murit desi-s vie,
dar viata mea e pustie
caci nu exist pentru tine
caci nu exist pentru ei,
nu exist pentru nimeni
si de-aceea mi-e sufletul gol.
|