Stelian PLATON
Iti amintesti cum mai dansam tarziu noi doi,
Iar tu ma-mbratisai cu sanii mari si goi ,
Zodia mi-o modelai atunci din mana ,
Sub cerul meu sculptand o apriga furtuna ?
Te uita! E tarziu. Amurgul greu se lasa,
Iar Luna, parca este mai instrainata;
Ne-ncrusteaza viata, linistea taioasa ,
Murmur tu imi esti si umbra departata.
Va fi mai mult ca o cereasca esplanada
Lacu-nfiorat pe unde ne-om plimba;
Va fi asa, mai mult decat o-mbratisare
Cand sanii dezgoliti, eu iti voi saruta.
Se-aprinde trupul tau ca o lumina sfanta,
Uimit zambeste lacul sub aura cea noua,
Apa e brodata cu stele mici si canta;
Eu iti sarut o mana si sanii tai de roua !
18.01.2010-
|