Recviem in noiembre
Stelian Platon
Nemuritorului Adrian Paunescu
Motto: Ieri, duhul facerii de bine
Azi treci oceanul stingerii de sine.
In noaptea aia nu dormeam,
Așteptam in bezna ce amirosea
A toamna poticnita-n frunze,
A toamna suspinind a veste grea.
Și totuși l-am visat pe Paunescu;
Se facea ca el imi devenise tata,
Capul imi zacea la pieptul lui,
Și auzeam mai multe lacrimi deodata.
Așa de trist nu am fost nicicand,
Oriunde merg se-ascunde el in mine,
Chipul sau așteapta-n lacrima oricui,
Rasaritul parca nu-mi mai aparține,
Iar "Flacara" se stinge in sinea lui.
|